În România, violența domestică rămâne una dintre cele mai dureroase, dar și ignorate probleme sociale. De prea multe ori este tratată cu indiferență, rușine sau tăcere. Dar această abordare nu mai poate continua. Violența din interiorul familiei nu este un „subiect intim”, ci o urgență națională care afectează vieți, destabilizează comunități și frânează dezvoltarea societății.
Mentalitatea trebuie schimbată
Primul pas spre schimbare începe cu mentalitatea. Avem nevoie de o educație solidă, în care copiii învață de mici ce înseamnă respectul – față de femei, față de alţi copii, față de ceilalți. E esențial ca mesajul „Violența nu e niciodată o soluție” să fie transmis clar, atât în familie, cât și în școală și în spațiul public.
Atât timp cât România tolerează sau minimalizează violența între pereții propriilor case, progresul real rămâne imposibil. Nu putem vorbi despre o societate sănătoasă cât timp frica și abuzul sunt parte din viața de zi cu zi a atâtor femei și copii.
Avem nevoie de măsuri reale, nu de promisiuni
Mentalitatea contează, dar nu este suficientă. România are nevoie de acțiuni concrete. De centre specializate, accesibile, unde victimele violenței domestice – în special femeile și copiii – să găsească refugiu, sprijin și siguranță. Un stat responsabil nu întoarce privirea și nu lasă victimele să se descurce singure. Le ascultă, le protejează și le oferă sprijin real. Această luptă nu este una simbolică. Este o luptă pentru viață, pentru demnitate, pentru dreptul fundamental de a trăi fără frică.
Siguranța nu este un bonus. Este o prioritate.
România are nevoie de o societate în care nimeni nu este lăsat în urmă. Siguranța femeilor și a copiilor nu poate fi o opțiune de pe lista „dacă mai rămân resurse” – trebuie să fie o prioritate națională, asumată și protejată prin legi clare și acțiuni eficiente.
Violența domestică nu este o problemă a „altora”. Este o problemă a noastră, a tuturor. Și este timpul să o tratăm ca atare.
